Pe acordul de parteneriat, lângă numele dumneavoastră, stau două cuvinte: organizator și voluntar. Primul e exact: dumneavoastră organizați tot, de la data activității până la echipele din curte și la discuția de la final. Al doilea spune în ce calitate o faceți.
Nu e o formulă juridică aleasă la întâmplare. Ora aceea de joacă în curtea școlii nu e în fișa postului, nu e plătită de nimeni și nu v-o cere nimeni. O faceți fiindcă ați hotărât dumneavoastră. Același cuvânt e și numele rolului pe care îl primește contul dumneavoastră în platformă, din ziua în care vă confirmați adresa de e-mail.
Copiii văd asta, chiar dacă nu o numesc
Nu puteți preda voluntariatul la tablă. Un copil de opt ani nu reține definiția, reține că doamna a venit cu o frânghie de acasă și a stat o oră în soare, deși nu era obligată, și că a doua zi era din nou la ore ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Peste câțiva ani, când cineva îi va cere să facă ceva fără plată, va avea de unde să își amintească cum arată.
Proiectul e organizat de o asociație, nu de o firmă, iar pe acord și reprezentantul ei semnează tot ca organizator și voluntar. Până la 15 octombrie, pe acordurile active ale ediției erau trecute 3.048 de cadre didactice, din 743 de instituții, din 48 de județe și raioane. Numărul crește de la o zi la alta, fiindcă înscrierile sunt deschise până în primăvară. Toate orele acelea sunt timp dat de cineva.
De ce insistăm pe mișcare
Din cele 34 de activități de pe platformă, 14 cer alergat, sărit și tras. Un copil care stă pe scaun nu are cum să se certe cu echipa lui despre cine trage primul la frânghie, iar cearta aceea face parte din lecție.
„Trasul sforii” cere două echipe și o frânghie de 10 până la 15 metri, „Să alergăm în sac” cere saci de rafie, iar „Rațele și vânătorii” o minge moale și o curte. Niciuna nu cere bani, autocar sau o sală specială. În schimb, ce se întâmplă acolo nu se poate obține la ora de clasă: copilul pierde în fața colegilor, se enervează, și apoi joacă din nou, de zece ori într-o oră, fiindcă jocul merge mai departe fără să aștepte după el.
Echipa care își alege un nume
La începutul fiecărei activități, copiii își fac echipe și își aleg un nume. Durează cinci minute și schimbă tot restul orei. Până atunci erau douăzeci și cinci de copii dintr-o clasă; după, sunt două echipe care au ceva de apărat.
În cele cinci minute se vede cine propune, cine cedează, cine rămâne tăcut. Jocurile de cunoaștere, opt la număr pe platformă, scot la iveală copii pe care clasa îi trecea cu vederea: cel care nu ridică niciodată mâna la matematică se dovedește că știe să conducă o echipă de șase.
Dumneavoastră stați deoparte. Interveniți pentru siguranță și atunci când cineva rămâne pe dinafară. Dacă un copil nu poate alerga, nu îl scoateți din joc: numără, cronometrează, arbitrează sau fotografiază.
Zece minute care decid dacă a fost o recreație sau altceva
La final vă așezați în cerc și întrebați ce a fost ușor, ce a fost greu, cine pe cine a ajutat. Fiecare activitate de pe platformă vine cu două întrebări pentru momentul acesta.
E partea cel mai des sărită, fiindcă sună a pierdere de timp după o oră de alergat. Fără ea, copiii pleacă acasă cu o amintire plăcută. Cu ea, pleacă cu o propoziție pe care au formulat-o singuri despre ce s-a întâmplat. Pentru mulți, e prima dată când pun în cuvinte ce au trăit.
Ce rămâne
Nu promitem că un copil devine ecologist după o drumeție. După câteva activități, lucrurile astea se văd, iar cadrele didactice ni le scriu an de an:
Știu ce iau în ghiozdan, cum se citește o hartă simplă și de ce nu lași gunoi în urmă. O frunză nu mai e „o frunză”, e frunza unui anumit copac, cu o formă anume, care crește într-un anumit loc. Împart sarcini, se ceartă, se împacă și ajung împreună la un rezultat.
Despre adeverință și diplomă am lăsat intenționat la urmă. Se generează automat la finalul ediției, pentru cine a participat, și știm că vă sunt de folos la dosar. Numai că hârtia nu spune nimic despre ce s-a întâmplat în ora aceea, iar dacă din activitate rămâne doar ea, înseamnă că am sărit cele zece minute de la final.
O oră e de ajuns
O singură activitate de 30 de minute este suficientă pentru un parteneriat valid.
Dacă aveți mai mult timp, cu atât mai bine; dacă nu, atâta faceți. Nu cere buget, transport sau materiale cumpărate, iar locul îl alegeți dumneavoastră: curtea școlii, un parc din apropiere, sala de sport dacă plouă.
Dintre cele 3.048 de cadre didactice numărate la 15 octombrie, 1.231 apar și pe acordurile edițiilor trecute. Patru din zece au revenit după ce au văzut cum arată ora respectivă, nu după ce au citit despre ea.
Activitățile, cu vârsta recomandată și materialele pentru fiecare, sunt pe pagina Idei de activități. Pașii de înscriere sunt pe Cum participăm.